Episodul 2 – despre cei pe care nu-i ştiţi încă …introducing Ela

Mă prezint de multe ori Ela, iar numele-mi este Mihaela Andrieş şi rolul meu în fundaţie este acela de a ma asigura că proiectele desfăşurate încep şi se termină cu bine – atlfel spus, fac project management pentru Fundaţia Comunitară Bucureşti.

Până să ajung să lucrez in fundaţie, procesul de căutare şi înţelegere a ceea ce vreau să fac profesional se derulează pe parcursul a 4 ani de facultate , 2 ani de master, 3 ani lucraţi în 4 companii şi mai mult de 7 ani în care am fost implicată în diverse proiecte de voluntariat.

Din punct de vedere profesional, primul an după terminarea facultăţii a fost cel mai tumultuos. Proaspăt ieşită din facultate, am fost atrasă de companiile multinaţionale. Asa că, exact cu o lună înainte de a termina facultatea, am semnat primul contract de angajare – nu mai conta că învăţăm pentru licenţă în pauzele dintre traininguri şi noaptea, că lucram într-o camera cu alţi 25 de colegi la fel de frumoşi şi naivi, că programul de lucru era de la 16.00 la 1.00 noaptea,  eu eram o proaspătă absolventă căreia i s-a oferit  OCAZIA de a lucra ore suplimentare într-o mutinaţională. Am înţeles destul de repede că ceea ce făceam nu avea perspective reale de viitor, dar, mai ales, nu-mi aducea bucurii . Am schimbat în scurt timp macazul, şi în cadrul celei de-a doua companii am avut “revelaţia” faptului că lucrând în multinaţionale, sunt doar un mic angrenaj într-un mecanism mare, că sunt supusă permanent unei culturi organizaţionale care îmi creează anumite tipare de gândire, un limbaj de lemn şi un comportament specific corporate. Şi eu nu îmi doream/doresc asta.

Aşa am decis să mă îndrept în direcţia opusă şi am căutat să lucrez în firme mici, dar dinamice, în care acţiunile mele să aibă o greutate mai mare. Astfel, au urmat alţi 3 ani în companii mici unde am înţeles un alt lucru  important –  că munca pe care eu o fac în aceste companii are ca scop principal creşterea cifrelor de afaceri, creşterea profiturilor şi că de aceste profituri beneficiau un grup restrâns de oameni, uneori prea restrâns. Şi atunci m-am intrebat dacă aceasta este activitatea zilnica pe care vreau să o fac în viaţa mea. Răspunsul era clar – nu. Apoi am vazut ca deşi job-urile avute şi companiile în care am lucrat s-au schimbat de-a lungul anilor, un lucru s-a menţinut constant: făceam mereu voluntariat în diferite proiecte care vizau oamenii şi locul în care trăiam;  mereu simţeam nevoia de a mă implica în ceva ce era deasupra nevoilor personale şi puteau aduce “stropi de bine” în viaţa altor oameni şi implicit a mea. Aici găseam bucuriile pe care le căutam. Astfel, am ajuns să înţeleg ce trebuie să fac pentru a mă trezi zâmbind dimineaţa: vreau ca munca pe care o fac în fiecare zi să se răsfrângă într-un mod pozitiv, pe termen lung, asupra vieţii cât mai multor oameni care mă înconjoară.

Apoi a apărut Fundaţia Comunitară Bucureşti, cu o misiune corelată cu proaspăta mea descoperire şi cu scopul de a schimba faţa Bucureştiului prin implicarea comunităţii. Aşa am decis să urc în barca fundaţiei şi să vâslesc alături de alte două colege frumoase, deştepte şi energice, Ada şi Alina, spre îndeplinirea unei viziuni “ oraşul nostru să devină o comunitate a oamenilor cărora le pasă unii de alții”

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Episodul 2 – despre cei pe care nu-i ştiţi încă …introducing Ela

  1. Gabi Pascal zice:

    Buna Ela,

    Felicitari pentru ca vorbesti TARE 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s